Se spune ca omul este o fiinta cu un statut despre care s-a discutat foarte mult, atat in cercul specialistilor, cat si in cercurile credinciosilor pentru ca se tot dezbate despre “omul - manuitorul destinului sau” si despre “omul-papusa” avandu-se in vedere si mitul omului teluric.Este un subiect despre care am discutat foarte mult in timpul anilor de liceu caci era o tema des intalnita in operele literare ale scriitorilor conemporani, dar caruia nu i-am dat foarte mare importanta.
Din punctul meu de vedere as aborda acest subiect din alta perspectiva: omul este propriul Dumnezeu, isi manevreaza singur destinul sau este un « simplu personaj » al carui destin a fost deja schitat, el trebuind sa isi joace « rolul » ? Consider ca vor fii pareri de ambele tabere dar pentru a-mi sustine opinia am sa fac unele precizari.
In primul rand vizavi de prima abordare a subiectului, cred ca este o exagerare in a afirma ca esti propriul Dumnezeu caci am intra in conflict cu cele scrise in Biblie, insa poate cei care au sustinut aceasta idee au folosit conceptul de Dumnezeu cu intelesul de conducator, de manuitor al propriului destin, de un « Zeus » pamantean existent in fiecare din noi, concretizat in vointa si deciziile fiintei umane. Multi vor zice ca ceea ce spun eu este o simpla aberatie dar au existat multe dezbateri stiintifice referitoare la aceasta clarificare a statutului omului de « « manuitor » al destinului sau ori de « simpla marioneta »
In ceea ce priveste abordarea statului omului ca un simplu personaj cu un rol deja schitat, oamenii de stiinta sustin faptul ca fiecaruia dintre noi la nastere i se creioneaza un traseu al vietii, idee sustinuta si de existenta semnelor zodiacale si a Oracolului, insa aceasta schitare nu este altceva decat marginile destinului nostru, asa cum reprezinta gaoacea , invelisul protector ,limita de manifestare a continutului unui ou.
Eu sunt de parere ca statutul omului poate fi plasat la granita dintre cele doua abordari intrucat pe de o parte, fiinta umana a fost creata de un singur Dumnezeu, ceea ce insemna ca omul este inferior acestuia, insa nu trebuie comparat ca un raport stapan-sclav, iar pe de alta parte inclin sa cred ca fiecare dintre noi s-a nascut cu un scop si un rol relativ determinat, adica fiecare individ are trasat, in linii mari, treptele vietii sale, traseu ce poate fi modificat, mai mult sau mai putin, de deciziile noastre caci principala noastra calitate este ratiunea materializata in vointa si exteriorizata in fapte, actiuni.
Legat de ideea omului de pamant, consider ca este o legenda a genezei fiintei umane, tema regasita si in operele literare romanesti precum romanul lui L. Rebreanu ‘Ion », legenda ce s-a transformat in mit caci in jurul lui au luat nastere tot felul de conceptii, au aparut multe reprezentari grafice a omului teluric, insa ceea ce este important este faptul ca individul trebuie sa isi foloseasca calitatile, sa isi traiasca viata, dar mai ales sa isi stabileasca scopurile personale si profesionale.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu